Irina Marinescu face parte din generatia noua de Designeri din Romania. Pe langa pasiunea pentru desen si design vestimentar Irina participa de cativa ani cu echipa Cap Aurora si la Swimathon organizat de prietenii de la Fundatia Comunitara Bucuresti sustinad si strangand bani pentru diverse cauze sociale. „E irelevant cat donezi, conteaza sa o faci. Un leu poat fi o coala pe care un copil deseneaza intr-o zi”

Irina locuieste in Floreasca asa ca am oprit-o cateva clipe din alergatura zilnica si am provocat-o la un dialog despre cartier, despre a pleca sau nu din tara si alte cateva lucruri:
G.F. De cand locuiesti in Floreasca? Mm, practic, de anul trecut din Ianuarie. Însă cartierul ăsta este cartierul în care am și crescut. Am crescut la bunici dar veneam la mama in weekend. Locuia chiar după colț de unde locuim noi acum, în casa strâmbă 🙂 de la numărul 144.

G.F. Exercitiu…inchizi ochii si primul gand cand te gandeste la Floreasca este….?Toboganul de Piatră din Parcul Floreasca, care a rămas la fel de mare indiferent de cât de mult am crescut eu 🙂
G.F. Exista un loc in Floreasca care ti-e foarte drag? Parcul. Toboganul, și locul de joacă din centrul parcului, care era cândva un câmp de Levănțică.

(captura Coridianul)
G.F. Irina Marinescu primar pentru o zi la Primaria Sectorului 2 si poate sa ia doua decizii pentru Floreasca. Care ar fi cele 2 decizii? Of. Nu imi surâde întrebarea și asta pentru că nu am cochetat niciodată cu zona politică :)), dar fie… aș interzice construirea oricărui tip de clădire care nu respectă planul de urbanistică și care afectează sau poate afecta spațiile verzi și tot ce este în proximitatea lor, și pentru că nu există în mod real conceptul de urbanism, aș implementa unul și aș amenda drastic nerespectarea lui și nu aș permite nici un compromis.

G.F. Mergem cu ipoteza mai departe….Irina Marinescu Primar al Capitalei pentru o zi si poate sa ia doua decizii pentru Capitala. Care ar fi cele 2 decizii? Planul de urbanism de mai sus și pistele de biciclete introduse peste tot, încurajând astfel maniera asta de a circula în încercarea de a facilita traficul și de a diminua poluarea.
G.F. Intr-o seara de toamna bate cineva la usa atelierului tau. Deschizi si este o doamna, se prezinta : Cartierul Floreasca!”care spune: „Buna, Ma vad maine cu vecinii „Cartierul Tei” Cartierul Aviatiei! Vine si Colentina si Parcul IOR mai tarziu! Mergem in Piata Victoriei la un…protest impotriva distrugerii spatiilor verzi si a parcurilor din Bucuresti. Ciudat dar.. nu stiu cu ce sa ma imbrac! Ai vreo idee? Ce-i recomanzi?O pereche de jeans intr-o nuanță de bleu clasic, o cămașă albă cu cut bărbătesc și un taior bleumarin cu două rânduri de nasturi, tot cu cut bărbătesc, și niște boat shoes din piele întoarsă.

G.F. Daca ai fi avut ocazia sa stai de vorba 5 minute cu Coco Chanel ce i-ai fi spus? Doar 5?!? Foarte dificil!!! Nu cred că i-aș fi spus nimic, cred că aș fi privit-o îndelung și i-as fi studiat fiecare gest.
G.F. Cand iesi pe strada si te uiti la oameni cum ti se pare azi ca se imbraca? Au evolut din punct de vedere vestimentar? Sau sunt „stampilati de globalizare”?E o discuție foarte complexă. Eu nu cred deloc în expresia “haina îl face pe om”. Cred că felul în care ne alegem lookul, din toate punctele de vedere, este în strânsă legătură cu educația noastră estetică și nu numai. Aș spune că ce ne lipsește cel mai tare local este asumarea personalității. Că încercăm să copiem modele care nu coincid neapărat cu valorile sau principiile noastre, cu backgroundul nostru. Cred mai tare în stil decât în modă. Monsieur Yves Sain Laurent spune “Fashion fades away with time, Style is forever”. Asta cred cu tărie. Că ne lipsește curajul de a ne asuma valorile culturale, estetice personale și că le împrumutăm pe ale altora fără să ne punem problema înțelegerii lor.
Are romanul gust la ales haine sau inca mai are de invatat? Treaba asta cu învățatul este un fel de a spune. Are de învățat punct. Ne lipsește educația și de acolo pornește tot. O persoană educată, cultă, citită, cu valori estetice bine însușite are simțul măsurii, știe ce să poarte când, care sunt “faux pas-urile” majore.
Ăsta este unul dintre motivele pentru care sunt mereu atentă pe stradă la mulți dintre oamenii de vârsta a treia. Cred ca ei sunt printre românii care se îmbracă cel mai bine . Pentru că au educația contextului, pentru că au respect pentru momentele zilei și pentru anumite evenimente, pentru că își asumă propriile valori și au o atenție la detalii, demnă de invidiat.
Nu o dată mi s-a întâmplat să întâlnesc astfel de personaje pe stradă, al căror look este o lecție deschisă despre stil, pentru cine are ochi sa vadă și atenția să observe.
G.F. Unde sau cad iti vin cele mai bune idei pentru design? Nu există o regulă. Și pentru că tot vorbeam de atenție, sunt foarte atentă la tot ce mișcă in jurul meu. Nu sunt deloc absentă când merg pe stradă, indiferent că sunt pe jos sau cu mașina sau când ma uit la un film. De foarte multe ori sunt lucruri minuscule care îmi atrag atenția și care mă fac sa vibrez și să croiesc o întreagă poveste în jurul lor.

In ceea ce mă privește insipirația este in strânsă legătură cu starea emoțională. Ador primăvara și vara și am un soi de nostalgie, de melancolie permanentă legată de serile de vară, de mare, de anumite mirosuri. Marea îmi declanșează întotdeauna stări pe care pot construi, dar la fel mi se întâmplă și când ascult anumite piese, când mă plimb pe străzi și miroase a Tei, când sunt în vacanțe in anotimpurile călduroase.
G.F. Multi tineri au plecat din tara sau se pregatesc sa plece…Tu de ce n-ai plecat?Hmm:))… am avut un moment, undeva în anul 3 sau 4 de facultate, când am vrut sa plec. Atunci eram cu rădăcini mult mai groase decât acum. Îmi era mai teamă de necunoscut decât acum, cred că eram mai puțin curajoasă. În plus, mai militantă decât acum, și nu în ultimul rând, a fost o consecință a propriilor mele alegeri.
Mi-am deschis atelier în anul trei de facultate. Aveam deja patru angajați in anul terminal. Începusem să construiesc ceva și am făcut parte din prima generație care se încadra în categoria “designeri” nu “creatori de modă” nu altceva, care încerca să aibă o voce și o conduită.
Am apucat-o pe drumul ăsta, pe Luca (fiul meu) l-am avut devreme, așa că la un moment dat, gândul ăsta a dispărut complet. A reînceput să apară acum ceva vreme și avem momente când cochetăm cu ideea de a ne muta altundeva, din multe considerente, cum ar fi mediul potrivit pentru joburile noastre care sunt destul de limitate local, informația vizuală, etc.

G.F. Ce le transmiti tinerilor care acum se pregatesc sa inceapa o cariera in design vestimentar? Mult curaj! :)) Cred cu tărie că a alege meseria asta în era în care trăim noi este un act de curaj și Nebunie. În domeniul ăsta primează viteza momentan, nu creativitatea. Nu mai există timp pentru visarea cu ochii deschiși, pentru contemplare, citit, asimilat. Au devenit îndeletniciri de lux toate lucrurile astea. Trebuie să fii mereu în pas cu Instagramul, cu tot ce înseamnă Social Media. Actul creativ in domeniul ăsta a devenit o luptă pentru fruntea feed-ului de pe Instagram, motiv pentru care, de câțiva ani încoace, cei mai mari creativi din industrie au demisionat din funcțiile de directori creativi ai unor case de modă de renume. Nimeni nu poate sa creeze ceva nou în fiecare zi, sub presiune socială, ca la întrecerea pentru proba de viteză. În spatele oricărui produs stau căutări îndelungate, documentări, schițe, tehnicieni, cusătorese…iar creativitatea și inspirația nu sunt sporturi, pe care le practici zilnic pentru ca te sună antrenorul personal. Au nevoie de context, de poezie, de respiro.
